Norocul meu din zdranganele

Scris de: zighia Publicat in: De prin lume adunate Data crearii: 2014-08-08 Accesari: 1248 Comentariu: 0

Bratarile cu zdranganele, lucky charm si alte alea..... credem sau nu in ele?

 

bratari cu elemente swarovski

          Doua momente mai importante cand ne-apuca filozofia : in locul in care te simti rege si in vreo prelungita asteptare a cuiva sau ceva. Cam asa stateam eu ieri intr-o plictiseala maxima asteptand in masina c-o mana pe volan si una batand darabana pe muchia geamului lasat in jos,  cand mi-au picat ochii pe cele 10-15 bratari lucky-charms pe care tocmai mi le facuse Monica in ziua curenta si pe care le pusesem la mana “sa vad cum se comporta”. Am maturat cu puterea mintii intreg pasajul de belele si problemute picate in viata mea in ultimul timp si ma gandeam in ce masura cantitatea de noroc prezenta in multiplele bratari m-ar putea ajuta.

        De cand a mers omul in doua, el a avut nevoie de obiecte magice la care sa-si raporteze norocul sau care sa le implineasca soarta. Si uite-asa m-am adus aminte de bancul ala cu Itzic care astepta sa vina Dumnezeu sa-l salveze din mijlocul valtorilor ; si vine o barca “hai ba ca te iau curentii” si itic “nu, nu, ca ma salveaza Domnul- Dumnezeul meu”; si vine o pluta “hai Itic ca-i loc aici si pentru tu” , si asta nu, nu, “batman-batman ”(alt banc, na!) . Si logic, se ineaca. Si sus, la Judecata, Itic: “Am crezut in Tine Doamne cu toata puterea mea. De ce nu m-ai ajutat?” “Cum mai, Itzic nu te-am ajutat? Ti-am trimis barca si pluta dar tu n-ai vrut sa accepti ajutorul meu!”  Cam asa cu ajutorul.

         Asteptam ca raspunsul la problemele mele  sa vina din impletiura rosie de ne-deochi sau cruciulita/magica/clopotelul/ciucurelul atarnat colo sa-mi aduca fericirea vesnica si bunastarea maxima cand m-a busit un ras din ala nervos cum ai doar in clasele de liceu la ora cu cel mai sever profesor…dar tu nu te poti abtine. Si am realizat ca, de fapt, Monica nu mi-a impletit sansa sau dezlegarea in bratari, ci speranta. Nu ma simt mai norocoasa cand le am la mana ci, privindu-le, am constientizat ca eu singura ma pot canaliza pe viata mea, pe ceea ce simt, pe ceea ce fac , pe ceea ce voi face. Si daca norocul nu-mi vine din culoarea lor nu-I bai, o sa-l caut si-o sa-l vad acolo unde este. Pana la urma ele ma ajuta, vad. Dar in alt fel.

 

PS: imaginile sunt cu bratarile pe care chiar le-a facut Moni.

Lasa un comentariu

CAPTCHA